Fetele celor mai multe usi constau dintr-o foaie de furnir pentru fata, fixata fie pe lemn masiv sau pe alt material solid, fie pe furnir pentru miez si pe benzi transversale.
Furnirul pentru fata constituie partea vizibila a unei usi si este cel care da aspectul general al usii. Pentru multe usi standard, furnirul de fata este confectionat dintr-un furnir din lemn natural, montat pe bucati din lemn prelucrat sau din alte materiale similare.
Furniruitul este o tehnica veche, in care un strat foarte subtire de lemn natural, de obicei mai subtire de 3mm, este montat pe un material mai putin scump sau pe un material cu proprietati imbunatatite, pentru a conferi aspectul de lemn natural solid. Este un procedeu folosit adesea pentru a finisa fatetele panourilor din lemn prelucrat, utilizand proprietatile lemnului prelucrat si mimand aspectul de lemn natural. Furnirul poate fi apoi lacuit sau colorat.
Furnirurile din lemn natural de buna calitate aplicate pe usi ofera un aspect clasic, natural, utilizand in acelasi timp alte componente care raspund preocuparilor vis-a-vis de mediu si oferind performanta imbunatatita.
Furnirul din lemn natural este produs prin taierea de foi foarte subtiri din trunchiurile copacilor, folosind mai multe metode, inclusiv taierea rotativa si taierea plana. Tehnica utilizata va afecta modelul de granulatie, care este vizibil pe suprafata foii. Practic, aceeasi specie de copac poate arata foarte diferit, atunci cand sunt folosite tipuri difertite de taieturi sau metode diferite de imbinare.
Unele metode de taiere sunt mai economice decat altele, ceea ce va afecta pretul furnirului produs. Metodele diferite de taiere afecteaza, de asemenea, dimensiunea foilor care pot fi produse, iar foile mai inguste vor trebui sa fie imbinate si unite pentru a acoperi suprafete mai mari.
Taierea rotativa
Pentru acest tip de taiere busteanul este urcat central pe un strung si rotit in timp ce o felie subire de furnir este decojita sau feliata de pe el. Taierea rotativa poate produce foi unice, foarte mari, care in general au un desen mai mare.
Furnirul taiat rotativ poate fi folosit adesea ca foaie completa. Desenul sau poate avea un aspect destul de aleatoriu, ceea ce face dificila imbinarea daca piesele trebuie sa se uneasca.
Taierea rotativa permite folosirea celei mai mari parti a unui bustean, cu pierderi reduse, ceea ce face din taierea rotativa o metoda rentabila din punct de vedere financiar de producere a furnirului.
Taierea plana
Acest tip de taiere poate fi numita si taiere simpla si este probabil cea mai comuna varianta de taiere folosita in industria de prelucrare a lemnului. Busteanul se taie in jumatate, iar taieturile de furnir se fac paralel cu o linie care trece prin centru. Aceasta taiere da nastere unui model destul de pestrit, pentru ca desenul se schimba de la o bucata de furnir la alta.
Bucatile de furnir sunt de obicei pastrate in secventa, astfel incat acestea sa poata fi imbinate cu usurinta atunci cand sunt unite pentru a produce foi mai mari.
Desenul produs este format din linii drepte, cu forme de inima sau catedrala, asa cum se pot vedea adesea in mod natural pe bucatile de lemn natural. Latimea foilor ce vor fi produse va depinde de dimensiunea busteanului folosit.
Aceasta metoda de taiere poate fi utilizata pentru cele mai multe specii de lemn si ar trebui sa produca furnir la preturi moderate.
Taierea in sferturi
Taierea in sferturi foloseste o metoda care incepe prin taierea in patru a busteanului inainte de a fi folosit, si nu in doua. Bucatile de furnir sunt taiate de o lama fixata in unghi drept fata de inelele de crestere. Metoda iroseste mai mult lemn si produce foi mai inguste decat cele rezultate din taierea rotativa sau plana, ceea ce o poate face mai scumpa.
Furnirul taiat cu metoda taierii in sferturi are un desen cu dungi, uneori drepte, alteori variate, in functie de specia lemnului. Tipurile de lemn pentru care se utilizeaza aceasta metoda de taiere sunt, in general, mahonul, tecul si stejarul. Atunci cand stejarul este taiat in sferturi, in desenul sau apare un model de fulgi.
Taiere semi-rotunda
Taierea semi-rotunda este o combinatie intre taierea rotativa si cea plana. Un bustean este injumatatit si taiat pe un arc, paralel cu centrul sau. Din aceasta taiere rezulta foi mai mari decat cele obtinute in urma taieturilor plane, ceea ce inseamna ca pot fi folositi busteni mai mici. Desenul produs este similar cu cel rezultat din taieturile plane, insa catedralele au de obicei varfuri rotunjite.
Taierea in falie
Aceasta este in general tipul cel mai scump de taiere, din pricina cantitatii mari de lemn care se iroseste. Este o varianta de taiere utilizata in general pentru a taia diverse specii de stejar. Modelele finale vor fi drepte si seamana cu rezultatul taierii in sferturi.
Busteanul este taiat in sferturi, iar unghiul de taiere se schimba periodic, astfel incat sa ramana in jur de 15 grade fata de sfert. Celulele cu raze medulare din stejar se extind din centrul busteanului si creeaza modelul de fulgi al taierii in sferturi. Taierea in unghi evita aceste raze si produce un model cu efect de pieptene.
Taierea longitudinala
Taierea longitudinala este aceea in care o placa plata din lemn taiat este taiata in foi. Aceasta taiere produce, de obicei, un model cu desen variat. Latimea foilor produse va depinde de placa utilizata in procesul de taiere.
Metodele de imbinare a furnirului din lemn
Foile de furnir sunt adesea relativ inguste ca urmare a modului in care sunt taiate, cu exceptia cazului in care sunt taiate cu tehnica rotativa. Deci, pentru a acoperi suprafete mari, piesele sunt imbinate, astfel incat sa formeze foi mai mari. Diferitele moduri in care piesele pot fi imbinate vor afecta aspectul final, datorita diferitelor modele de desen.
Imbinarea tip carte
Probabil cea mai obisnuita metoda utilizata pentru a imbina desenele este imbinarea tip carte. Fiecare bucata de furnir va fi asezata in asa fel incat sa oglindeasca piesa adiacenta acesteia, astfel incat piesele sa fie cuplate in perechi, iar modelul creat sa fie unul simetric. Singura problema pe care e posibil sa o aiba piesele imbinate in stil carte este ca fetele furnirului pot reflecta lumina diferit si ar putea avea nuante diferite.
Imbinarea prin alunecare
In acest tip de imbinare fiecare bucata de furnir este indreptata in aceeasi directie, piesele fiind practic unite in ordinea in care au fost taiate si in care au alunecat de sub masina de taiat. Astfel, modelul pare ca aproape se repeta, fiind uniform dar nesimetric. In principiu, aceasta imbinare ar trebui sa mentina o culoare coerenta pe toata fata, pentru ca fiecare bucata de furnir este orientata in aceeasi directie.
Imbinarea prin alunecare inversa
O imbinare care pastreaza, de asemenea, fiecare bucata de furnir pe aceeasi directie, dar intoarsa cu susul in jos. Aceasta imbinare este adesea folosita cu furnir taiat plan, pentru ca formele de catedrala alterneaza de la un capat la celalalt. Constanta culorilor va fi aceeasi ca in cazul imbinarii anterioare.
Imbinarea aleatorie
O imbinare in care se poate folosi orice fel de furnir, din aceeasi specie. Latimea fiecarei bucati, precum si culorile si desenele vor fi diferite, si pot proveni chiar de la busteni diferiti, ceea ce creaza un model incoerent.
Imbinarea placuta
Acest tip de imbinare a bucatilor de furnir utilizeaza bucati ce pot proveni din orice parte a busteanului sau chiar de la busteni diferiti. Acestea sunt aranjate in primul rand in functie de similitudinea de culoare, astfel incat sa nu existe contraste mari de culoare in zona de unire a foilor de furnir. In rest, piesele au latimi aleatorii si modele diferite.
Imbinarea cap la cap
Exact asa cum sugereaza si numele sau, in acest tip de imbinare, bucatile de furnir sunt asezate in continuare cap la cap, si nu una langa alta. Bucatile puse cap la cap sunt apoi unite – de regula prin imbinarea tip carte sau prin alunecare – cu alte bucati imbinate tot cap la cap.
Imbinari de specialitate
Pentru un panou mai decorativ, exista mai multe imbinari specializate, care pot fi folosite pentru a crea modele distincte. Pentru acestea, este in general nevoie de munca mai grea, ceea ce le poate face mai scumpe decat alte tipuri de furnir. Exista o gama uriasa de modele posibile, ca urmare a diversitatii lemnului natural. Iata cateva dintre cele mai comune variante:
Imbinarea in V
Foile de furnir cu desene drepte pot fi imbinate usor pentru a crea un model in forma de V. In continuare, doua sau mai multe dintre aceste perechi pot fi unite pentru a forma un model de spic, denumit uneori si “herringbone” sau “imbinare chevron”.
Imbinare in patru
Acest tip de imbinare se refera in mod special la patru panouri care sunt imbinate cu tehnicile cap la cap si tip carte, pentru a crea o foaie de furnir cu simetrii verticale si orizontale, dar nu si diagonale. Aceasta imbinare este adesea folosita pentru furnir cu caracteristici deosebite in ceea ce priveste desenul, pentru a crea un model interesant. Panourile imbinate in patru cu desen drept sunt in general denumite dupa forma pe care o creaza:
Imbinare diamant si diamant inversat
Moduri similare de a imbina mai multe bucati de furnir, dar neaparat folosind bucati cu desen drept, sunt imbinarea diamant, ce produce o forma de diamant inchis, si imbinarea diamant inversat, care produce o forma de X.
IMBINARE CUTIE SI CUTIE INVERSATA
Atunci cand orientarea desenului drept este modificata, ea poate fi utilizata pentru a produce o forma patrata sau linii care radiaza pornind dintr-un punct central.