Usi de intrare in lumea artei
Allan Markman, grafic designer in SUA, este autorul cartii „ Door Jams. Amazing Doors of New York City”. Proiectul a inceput odata cu pregatirea unei lucrari despre etica, dar in scurt timp Allan s-a trezit fotografiind timp de 4 zile usi de intrare, care mai de care mai creative sau neobisnuite, asa ca a continuat timp de 6 ani sa faca acelasi lucru, pana a terminat lucrarea.
Si nu a fotografiat doar usi de intrare colorate, cu cruci, cu arcade, cu mesaje politice s.a.m.d, ci si porti de metal pictate din Broooklyn, porti de cimitir si multe altele, pe care a hotarat sa le organizeze in functie de mai multe criterii, astfel incat proiectul a devenit un conglomerat de piese de arta. Astazi, usile pozate de Allan nu mai sunt aceleasi , au fost repictate, rebranduite, reimaginate.
Aceasta pictura pare mai degraba o combinatie de accident si design. Prima ilustratie este cu siguranta o parodie adusa „barbosilor” in costum, oamenilor de afaceri sau politicienilor. Celelalte sunt continuari ale altui artist, care se deplaseaza de primul mesaj, dar care pastreaza acelasi stil grafic.
Usi de intrare sau piese de arta?
Intrebarea e pertinenta, daca e sa privim cu atentie aceasta usa. Probabil autorii ei sunt artisti urbani in cautare de modalitati noi de expresie sau simpli indivizi hipercreativi care au gasit o modalitate eficienta de manifestare. In orice caz, o usa care spune o poveste.
Usi de intrare in…Tara Minunilor
Daca e sa ne gandim la povestea lui “Alice in Tara Minunilor”, unde fiecare usa ducea undeva, atunci am gasit si cheia de descifrare a acestei usi. O usa de intrare intr-o alta lume, unde daca nu avem parolele si codurile de acces, nu putem patrunde, dar care ne imbie prin mesajul transmis. Se spune, de altfel, ca usile sunt cai intermediare intre interior si exterior, intre starea de veghe si cea de visare.
Allan Markman spunea ca, asemeni oricarui newyookez ocupat, nu era atent la nimic din ce se petrecea in jurul sau. Cand a inceput sa pozeze usile de intrare ale diferitelor cladiri, a inteles ca arta se regaseste in cele mai neobisnuite locatii si ca trecuse de multe ori pe langa ele fara sa le observe. „Suntem inconjurati de arta, trebuie doar sa fim mai atenti”.
Bucurestiul ascunde probabil secrete la fel de frumoase, usi de intrare la fel de fascinante, pe care din graba nu am reusit sa le vedem. Ce-ar fi sa privim mai atent? 🙂